vineri, 21 noiembrie 2008
convingerea conduce?
timpuri complexe, situatii contorsionate, oameni care si mai care, emotii colorate. asta am, asta vad. in ultima perioada imi sar in ochi oamenii cu convingeri. cu cat esti mai convins de ceva anume, cu atat pare ca observi mai putin ceea ce se intampla in dezacord cu ceea ce tu afirmi si uneori ii faci si pe altii sa nu mai vada acele lucruri si sa le observe doar pe cele observate de tine. mai mult, criteriul care valideaza o anumita convingere pare ca nu este gradul ei de adevar, ci intensitatea cu care tu o traiesti. nebunie ce se intampla! oare e suficienta o convingere puternica pentru a fi urmat de oameni? in acest caz, toate cartile de leadership ar trebui aruncate la cos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
nu, nu , sunt si cartile alea bune de ceva... ele dau tehnici pentru cei ale caror convingeri nu sunt suficient de puternice :)
da, convingerea conduce, chiar daca nu direct, ci din varful piramidei (lui Dilts): traiesti conform valorilor sprijinite de aceasta convingere, ele iti contureaza identitatea si iti hranesc viziunea... cu care ii conduci pe ceilalti...
si, da, convingerile de maxima intensitate genereaza o viziune maaare si ... convingatoare...
da, viziunea e musai. mai sunt unele convingeri care insa nu sunt cu bataie in viitor, dar care poate ca sunt cel putin la fel de puternic traite ca si o viziune calauzitoare. convingerile astea sunt curioase tare pt mine. adica pe unde ar fi granita dintre teritoriul in care esti flexibil, relativ, deschis, "netrasat" si teritoriul in care ai o convingere puternica. si mai ales ma intereseaza cand e util sa treci aceasta granita dintr-un teritoriu in altul? n-am gasit si nici inventat inca o reteta..
Cred ca granitele nu sunt vizibile, si sunt flexibile. Le simti doar daca emotiile o iau razna cand treci (sau altul trece) pe acolo. O convingere e puternica pentru ca tarusul cu care a fost infipta e puternic, si in jurul impactului initial ceva s-a cicatrizat cum nu trebuie. Cred ca se poate trece granita, mituind vamesul :) acea emotie care apare sa-si transmita mesajul… sa fie ascultata, inteleasa… si sa se realizeze actiunea ceruta, nu alta. Dar asta nu se petrece pentru ca fermitatea unei convingeri aduce multe beneficii celui care se incapataneaza sa o sustina…
e clar ca exista convingeri care pentru o anumita persoane de exemplu, in anumite contexte, sunt utile. cum faci insa ca avand o convingere puternica sa nu cazi in penibilul in care altii sa se uite la tine ca la extraterestru? sau cum faci ca flexibil si relativ fiind sa impui un punct de vedere?
p.s. compactand cele de mai sus, intrebarea ar fi: oare poti avea o super convingere puternica, utila tie si altora, si in acelasi timp sa te uiti la ea cu flexibilitate? la prima vedere raspunsul ar fi nu, totul parand un paradox. cumva subconstient insa, simt ca raspunsul poate fi da. cum ar putea fi da?
la extraterestri oamenii se uita cu respect :) unii asteapta cate o viata intreaga sa ii vada, altii isi dedica viata cautarii lor, in speranta ca le vor aduce raspunsuri despre ei insisi...
eu cred ca daca esti flexibil nu e nevoie sa impui un punct de vedere, il poti face pe celalalt sa creda ca a fost chiar ideea lui :)
daca tu simti ca raspunsul este da, atunci DA. ideea e sa spui: ,,asta e convingerea mea" si nu ,,eu sustin ca". adica sa ramai la nivel de convingeri, nu sa urci convingerea la nivel de identitate (vezi piramida nivelurilor logice a lui Dilts , am convingerea ( :))) ca o cunosti)
ok, voi face un test. voi citi despre codreanu, maniu, mihalache. istorie, chit ca nu m-am inteles niciodata bine cu ea. imi voi forma niste convingeri puternice si voi vorbi cu inflacarare. voi vedea cat de rapid imi voi castiga "adepti". imi voi pastra insa flexibilitatea, fiind constient tot timpul ca subiectul nu e deloc vital pentru mine. ca pot sa mototolesc discursul si sa-l arunc la gunoi daca nu-mi prinde bine. va fi interesant! :)
Trimiteți un comentariu